Unde fugim așa frenetici? -Minutul de filosofie 4

După cum probabil se vede pe pagina mea de Facebook, în ultima postare intitulată ”Zăpadă, copilărie, capitală”, sunt în București.
Bucureștiul vechi și nou, draga noastră capitală.
Și ce pot face ca și primă activitate? Explorarea orașului!

Am ieșit din casă, nu era așa frig afară și am reușit astfel să mă plimb, să admir locurile, să privesc oamenii..Știți voi, activitățile mele preferate. Am mers să îmi ridic cartea de la pick-up pointul de la Elefant.ro, situat la Universitate, la metrou. Mi-am comandat o carte pe care doream să ”subliniez”. Îmi doream asta de ceva vreme. Cartea se numește ”Strategii pentru brandingul de succes” de Hamish Pringle si dragul meu Peter Field. (P.S – găsești cartea aici)
După ce am mers și mi-am luat cartea, m-am surprins stând pe o bancă în stație la Piața Unirii.
Priveam în zare așteptând autobuzul. Mă uit la strada din fața mea. O stradă mare împărțită de două semafoare. Când un semafor se face verde celălalt e roșu și poți traversa jumătate de stradă așteptând ca celălalt semafor să se facă verde să poți traversa până la capăt.
Nu e foarte frig afară, ora e aproape 17:00 și totuși oamenii sunt extrem de grăbiți. Ei traversează jumătate de stradă pe culoarea verde a semaforului și cealaltă jumătate pe culoarea roșie sărind în fața mașinilor grăbite.
E gălăgie pe stradă. Se aud claxoanele mașinilor disperate. Oamenii țâșnesc pe stradă pe culoare roșie a semaforului în plină intersecție, parcă fără să le pese de nimic.
Fug, gândindu-se la alte lucruri, la orice altceva în afară de viața lor. Dar ce s-ar putea întâmpla dacă o mașină nu ar mai claxona și ar călca pedala?
Oare unde fugim așa de frenetici uitând parcă și de viața noastră?
Cu drag,
ade-5
Please follow and like us:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *