Obiceiurile copilăriei de Paște!

Plec, plec din aglomeratul și frumosul meu București. În oraș nu prea se simte că ar veni Paștele, așa că plec acasă, în Moldova, în dragul eu Iași.

M-am gândit că ar fi mai ieftin și mai plăcut să merg cu mașina 5 ore decât vreo 10 ore cu trenul. Zis și făcut!

Am făut o rezervare pe Bla Bla Car pentr ora 7:00 dimineața. Șoferul a fost foarte drăguț că a venit și m-a luat din apropierea blocului.

Eram puțin nostalgică, că deh, mă întorc acasă. Mama nu știa că voi veni. Postez pe facebook o poză din București, să nu se prindă nimeni că sunt pe drum spre Iași.

y

Mă uit pe geam pierdută, mă uit la frumusețea locurilor, frumusețea primăverii. Totul este atât de verde!

În mașină începe o conversație despre tradițiile de Paște. Îmi aduc aminte de copilăria mea.

Aveam câteva obiceiuri acasă, de Paște, atunci când eram copil!

Pregătirea pentru sărbătorile de Paște începea așa frumos, cum începea la fiecare român: curățenie generală! Spălam geamurile, perdele, tot!

Mama ne zicea zâmbind că trebuie să ștergem geamurile, să fie curate pentru a putea să  pătrundă soarele – doctorul casei, și să lăsăm geamurile și ușile larg deschise, să circule aerul de primăvară.

Cam asta făceam prima dată înainte de Paște. Vinerea Mare începea bucătăreala. Intra toată familia în bucătărie și făceam tot felul de bucate, care mai de care mai speciale: Cozonaci, pască, drob și altele.

Paste-1.jpg

Însă partea ciudată aici era, că mama nu ne lăsa să mâncăm din bucatele ce le făceam până nu veneam de la Înviere. Bucatele gătite în Vinerea Mare, erau frumos ornate și așezate pe masa de Paște. După ce mergeam să luăm lumină, ne așezam la masă, ciocneam un ou și mâncam cozonac.

În prima zi de Paște, ne spălam pe față cu o apă specială, o apă magică ce se presupune că trebuia să ne dea bujori roșii în obraji tot anul.

Ne punea mama să punem în Sâmbăta Mare un ou roșu cu doi bănuți într-un pahar cu apă iar apoi, a doua zi, să ne spălam cu apa aceea magică, pe față. Mâncam oul și luam banii.

Îmi plăceau obiceiurile astea și le țineam când eram mici. Era mai mult un fel de joacă pentru noi. Anul ăsta le voi ține iar.

Fiind mezina familiei, de fiecare dată mi se înmâna lumânarea în noaptea de Înviere să înconjor casa cu ea și să le dau de veste și animalelor că Iisus a înviat. (așa mi-am înfrânt teama de bau bau, am văzut că nu m-a mâncat. Oare îi este frică de foc? )

Lumânările avut de Înviere erau păstrate mereu în casă, ani întregi. Le aprindem atunci când afară e furtună, când plouă foarte tare sau e secetă.

Cam atât îmi amintesc acum că făceam în zilele de Paște! Îmi este dor de copilărie! Îmi este dor de familia mea!

Mașina asta mergea repede așa că am ajuns destul de rapid în Iași, ora 15:00. Îmi îmbrățisez mama, stăm puțin de vorbă și ne pregătim de Paște.

Pentru mine, Paștele, la fel ca și Crăciunul, sunt sărbători de familie. Cu tot felul de tradiții și obiceiuri.

Paștele este despre iubire și depre credință. Paștele este despre tine și despre sufletul tău.

Paște fericit, române! Hristos A Înviat!

Cu drag,

Adelena

Please follow and like us:

2 thoughts on “Obiceiurile copilăriei de Paște!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *