Nu mă umple de nefericirea ta! -MINUTUL DE FILOSOFIE 13

E seară și sunt iar plecată la prietena mea.
E deja a doua seară petrecută printre cărți, amintiri și pahare cu vin. Tu, furios, mă întrebi:
– Era necesar să rămâi la ea?

– Da! Răspund hotărâtă, zâmbind în spatele telefonului. Îmi era dor de ea, dar tu nu vrei să înțelegi fericirea din sufletul meu. Nu poți sau nu știi. Mă tragi după tine în noroiul de două degete depus pe suflet.

Ai trăit numai momente triste alături de cealaltă. Momente cu sute de vorbe grele, puse în arc, țintite cu măiestrie de cei mai buni arcași – orgoliul și dorința de a avea dreptate.

Ți-e greu să mă vezi fericită, în timp ce tu stai în aceleași stări putrezite, intrate în descompunere, de peste un deceniu.

Îți dorești să trec prin ce ai trecut și tu, sperând că poate așa îți voi da dreptate, te voi înțelege și vom împărți suferința, stând amândoi într-o cameră obscură, cu sufletele pline de noroi și dorințe putrezite.

 Nu te urăsc și nici nu te blamez. Reverși peste mine această durere, inconștient fiind.

Ești naiv. Un naiv cu ochii negri, lipsiți de orice sclipire, un naiv care crede că voi putea, vreodată, să fiu ca tine și să las nămolul să mă înghită.

 Te admir că ai supraviețuit ca un erou de război nedecorat, ce a ieșit zâmbind de pe propriul front. În ciuda celor întâmplate, ai sperat că vei mai putea fi fericit, fără să faci curat în suflet, în gând și fără să alungi tiparele trecutului ce se țin ca un scai de tine.

Te compătimesc, dar nu mă umple cu nefericirea ta!

Cu drag,
Adelena

received_1553951627962204.jpeg

Please follow and like us:

One thought on “Nu mă umple de nefericirea ta! -MINUTUL DE FILOSOFIE 13

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *