Cuvinte din mâl – MINUTUL DE FILOSOFIE 14

Stau de câteva ore uitându-mă în cutia asta neagră, cutia asta în care îmi petrec cel mai mult timp făcând strategii, grafice și spunând lucruri din suflet pe diferite pagini pe care le dețin. Asta e meseria mea. Îmi place și mă împlinește. Chiar dacă, peste zi simt oboseala, știu că merită din plin.

E târziu și tare aș vrea să mă întind în pat, să îmi las capul greu, plin de gânduri să se cufunde în perna mea pufoasă. Îmi amintesc, însă, că trebuie să apari de la serviciu, așa că mă ridic fericită de la laptop și îți pregătesc masa.

Pregătesc tot ce găsesc bun, știind că vii mereu nervos și frustrat de la locul tău de muncă. Pregătind masa, fericirea mea începe să se dărâme, știind că trebuie iar să te ascult cum te plângi de fiecare coleg al tău, de șeful nesimțit și cât de nemulțumit ești de viața ta, iar mai apoi să arunci vorbe grele în relația noastră.

Aș fi vrut să nu fii așa.

Ai intrat în casă. Treci ca trenul cu muncitori, ce lasă pe peron mereu câte-o iubită tristă. Te schimbi și, cu capul în jos mă întrebi dacă vin și eu în bucătărie.

Mâncăm în timp ce îți exprimi toată nemulțumirea, cât de tare te doare capul și cât ”de căcat” e totul din jurul tău.

Oftez, gândindu-mă cum să te fac să nu mai fii trist și să privești partea bună a lucrurilor – acum ești acasă, te poți odihni și relaxa în voie.

Dar nu poți, nu vrei să faci asta. Îți place să te afunzi în vorbe grele și să îți menții o vibrație joasă. Ai citit atât de multe cărți și dai atât de multe sfaturi oamenilor despre cum ar trebui să privească viața, de parcă ai fi un profet, un guru cu acte în regulă și totuși… Și totuși tu alegi să nu îți urmezi propriile sfaturi.

”Nu mai pot”, ”Mă doare capul”, ”Îmi urăsc viața”, ”M-am săturat de toate”, ”E prost colegul meu”, ”Ăla e un bârfitor”, astea sunt cuvinte uzuale la tine. E ok, mă retrag la cutia mea neagră, scriind un articol pentru a-mi mai crește vibrația afectată de energia ta.

Vii ca o furtună și deschizi ușa. Începi să țipi, aruncând în mine cu gunoaiele sufletului tău, cu vorbe fără sens, menite să îmi taie pielea și să mă lase sângerând pe podeaua rece și tare a indiferenței tale.

Vrei să curgă fiecare picătură de sânge din venele mele colorate și să le umpli cu mâl greu și puturos. Nu știu dacă faci asta dinadins sau vrei să îmi urăsc și eu viața și să trăim într-un canal cu venele pline de jeg.

Tu mi-ai zis odată că ”vorbele cu o vibrație joasă atrag energii negative în jurul nostru și că deținem cuvintele, ce  sunt comori magice, depinde doar de noi cum le folosim”. Eu am ales să folosesc cuvinte recunoscătoare, învelite în iubire și presărate cu speranțe dulci, în timp ce tu aduci mâlul după tine.

Îți înțeleg frustrarea, dar viața e mult mai frumoasă decât o poți vedea tu. Există roz în spatele culorii gri, există și curcubeie! Cuvintele ne înalță!

Cu drag,
Adelena

DSC_3858

Please follow and like us:

2 thoughts on “Cuvinte din mâl – MINUTUL DE FILOSOFIE 14

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *