Știi ce putere au cuvintele?

Cum câteva grupuri simple de litere, puse parcă la întâmplare, pot să te facă să te afunzi în cel mai întunecat hău al minții tale sau să te pună în calea celei mai luminoase scântei a sufletului tău? Știi tu cum pot ele să te facă să râzi, să te facă să plângi, să te facă să nu-ți mai încapi în piele de bucurie sau să urli din toți rărunchii ființei tale? Sau să îți aducă aminte de oameni dragi, să te încurajeze să treci peste furtuni, să te îndrume spre mistere ce doar ție îți sunt date să le afli? Ai simțit puterea lor când a trebuit să te oprești din plâns sau când te țineai cu mâna de burtă de râs?

Știi tu câtă suferință pot aduce niște cuvinte fără formă și câtă alinare aceeași structură intangibilă?

Știi cât de melodios sună unele și cât de odioase sunt altele? Știi cum cele mai frumoase dintre ele, încărcate cu ură, fac mai mult rău decât sentimentul în sine sau cum cele mai urâte, încărcate cu iubire, pot face minuni?
… Trebuie să știi.

Dar știi că au și ele slăbiciunea lor? Ca atunci când crezi. Sau nu crezi. Ca atunci când sunt doar vorbe goale, care nu rămân. Ca atunci când speri și nu se întâmplă nimic sau ca atunci când, fără fapte, se sparg de ziduri… Nu mai sunt, nu mai exista, nu-ți mai fac niciun rău… Dar nici bine, căci le auzi, le ignori, le uiți… Și nu mai au putere!

Ali

Please follow and like us:

Acum ești bine, dar într-un alt fel

“Who were you before they broke your heart?” – i don’t remember…

Ai mințit de atâtea ori că ești bine și ai zâmbit de atâtea ori odată cu aceste cuvinte, încât ai ajuns să crezi și tu. Cine erai înainte? Cine îți poate aminti?

Ți s-a spus că ești puternică și că poți trece peste obstacole. Oare?! Mai poți să porți coroana învingătorului, dacă nu mai ești întreagă? Dacă n-ai reușit să te culegi toată? Într-o luptă pe viață și pe moarte contează să supraviețuiești, că apoi găsești tu un fel de a trăi. Dar cine te întreabă după ce tânjești și nu reușești să reconstruiești? Și dacă te întreabă, ce răspunzi?

Nu spun că ai luptat pe viață și pe moarte, dimpotrivă, dar principiul e același, nu? Pentru că mereu trebuie să o iei de la capăt și nu e întotdeauna ușor de făcut: iar zâmbește și înghite-ți vorbele, iar spune că ești bine, iar mușcă perna, să nu fii auzită…

Continue reading “Acum ești bine, dar într-un alt fel”

Please follow and like us: