Nu mai țipa!

Cineva îmi spunea că atunci când doi oameni țipă unu la altul, inimile lor sunt departe una de cealaltă și nu mai sunt legate prin energia iubirii.

torus energy.gif

M-am tot gândit de ce oamenii țipă atunci când se ceartă.

De obicei, țipăm atunci când suntem nervoși, când ceva ne atinge egoul, ne dărâmă așteptările sau pentru că noi nu suntem în deplină armonie cu noi înșine.

Continue reading “Nu mai țipa!”

Please follow and like us:

Știi ce putere au cuvintele?

Cum câteva grupuri simple de litere, puse parcă la întâmplare, pot să te facă să te afunzi în cel mai întunecat hău al minții tale sau să te pună în calea celei mai luminoase scântei a sufletului tău? Știi tu cum pot ele să te facă să râzi, să te facă să plângi, să te facă să nu-ți mai încapi în piele de bucurie sau să urli din toți rărunchii ființei tale? Sau să îți aducă aminte de oameni dragi, să te încurajeze să treci peste furtuni, să te îndrume spre mistere ce doar ție îți sunt date să le afli? Ai simțit puterea lor când a trebuit să te oprești din plâns sau când te țineai cu mâna de burtă de râs?

Știi tu câtă suferință pot aduce niște cuvinte fără formă și câtă alinare aceeași structură intangibilă?

Știi cât de melodios sună unele și cât de odioase sunt altele? Știi cum cele mai frumoase dintre ele, încărcate cu ură, fac mai mult rău decât sentimentul în sine sau cum cele mai urâte, încărcate cu iubire, pot face minuni?
… Trebuie să știi.

Dar știi că au și ele slăbiciunea lor? Ca atunci când crezi. Sau nu crezi. Ca atunci când sunt doar vorbe goale, care nu rămân. Ca atunci când speri și nu se întâmplă nimic sau ca atunci când, fără fapte, se sparg de ziduri… Nu mai sunt, nu mai exista, nu-ți mai fac niciun rău… Dar nici bine, căci le auzi, le ignori, le uiți… Și nu mai au putere!

Ali

Please follow and like us:

Cuvinte din mâl – MINUTUL DE FILOSOFIE 14

Stau de câteva ore uitându-mă în cutia asta neagră, cutia asta în care îmi petrec cel mai mult timp făcând strategii, grafice și spunând lucruri din suflet pe diferite pagini pe care le dețin. Asta e meseria mea. Îmi place și mă împlinește. Chiar dacă, peste zi simt oboseala, știu că merită din plin.

E târziu și tare aș vrea să mă întind în pat, să îmi las capul greu, plin de gânduri să se cufunde în perna mea pufoasă. Îmi amintesc, însă, că trebuie să apari de la serviciu, așa că mă ridic fericită de la laptop și îți pregătesc masa.

Pregătesc tot ce găsesc bun, știind că vii mereu nervos și frustrat de la locul tău de muncă. Pregătind masa, fericirea mea începe să se dărâme, știind că trebuie iar să te ascult cum te plângi de fiecare coleg al tău, de șeful nesimțit și cât de nemulțumit ești de viața ta, iar mai apoi să arunci vorbe grele în relația noastră.

Continue reading “Cuvinte din mâl – MINUTUL DE FILOSOFIE 14”

Please follow and like us:

La mulți ani! Anul al 25-lea.

E anul al 25-lea al vieții mele. Într-o seară, acum 25 de ani, începea numărătoarea.
Numărătoarea clipelor cu zâmbete, cu lacrimi, regrete și gânduri bune.

E 16 septembrie și sunt singură acasă. Încă nu îmi vine să cred că am vârsta asta.
Când eram mică mă întrebam mereu cum aș fi când o să fiu mare.

Continue reading “La mulți ani! Anul al 25-lea.”

Please follow and like us:

Atunci când soarele apune tu îl privești plecând?

Când lumina sângerie a apusului se revarsă prin pleoape, străbătând cu toată căldura lui cele două cristaline și venind să depună pe inimă numai gânduri de recunoștință, atunci se încheie ziua.

Fascinată de culorile apusului, îmi pierd gândurile în fiecare seară.

Mereu am fost îndrăgostită de culoarea apusului, atunci când soarele are forma perfect rotundă și lumina e atât de caldă încât îți topește sufletul și îți curăță rănile.

Continue reading “Atunci când soarele apune tu îl privești plecând?”

Please follow and like us:

Chemarea vocației sau doar o reacție de moment? – Minutul de filosofie 9

Știți deja cât de mult îmi place să mă uit la oameni pe stradă.

Nu am mai ieșit de câteva zile să mă plimb pe stradă, așa că m-am decis să ies azi.

Mergând, nu departe de zona unde stau, mă lipesc de vitrina unei librării. Citesc titlurile din vitrină și intuiesc cum ar putea fi conținutul cărții. Îmi place să fac asta la cărți.

Continue reading “Chemarea vocației sau doar o reacție de moment? – Minutul de filosofie 9”

Please follow and like us:

Tu mai scrii cu stiloul?

Scriu cu stiloul.

M-am plictisit de pixurile ce mereu nu scriu bine sau pe care le pierd. Pixurile ce mi-au stricat scrisul meu frumos, învățat în clasele mici (sau cel puțin pare o scuză bună).

Îmi doream de ceva vreme un stilou, dar nu orice fel de stilou, ci un stilou special.

Continue reading “Tu mai scrii cu stiloul?”

Please follow and like us:

Conversații cu un fulg

Sunt în bucătărie, în bucătăria apartamentului din București. Mă pregătesc să gătesc o supă cremă. Pun toate legumele la fiert și mă gândesc că ar merge bine cu ceva crutoane.
Nu mai stau pe gânduri, tai pâinea și o pun la cuptor cu mirodenii.
În bucătăreala mea îmi atrage atenția joaca de afară.
Dau perdeaua la o parte și rămân pierdută în jocul fulgilor de zăpadă.
Caut cu privirea un fulg mai hazliu, unul care îmi poate spune ce înseamnă jocul lor.
Îmi fac curaj și deschid geamul. Frigul și vântul îmi îngheață mâinile și fața instant.
“L-am găsit! “, strig eu entuziasmată.
Toții fulgii se sperie și o iau la goană, creând un haos. Un singur fulg hazliu se oprește și mă întreabă furios:
snow3
– Hei, tu! Fato! De ce mi-ai speriat prietenii?
Uitând parcă de bunele maniere, uit să îmi cer scuze și îl întreb curioasă:
– Care e rolul jocului vostru? Adică ce înseamnă?
Fulgul, încântat că m-am oprit pentru cateva minute din treaba mea să stau de vorbă cu el, îmi zice:
– Rolul jocului nostru? Te referi la dans, nu?
– Da! Da, la dans.
– Nouă ne place să dansăm și să ne distrăm. Ne place să ne bucurăm de viață, zise fulgul melancolic și plin de recunoștință.
– Atât? Doar asta e? Nu poate fi doar atât.
Supărat și ușor iritat fulgul îmi raspunde răspicat:
– Atât, a? Nu ți se pare suficientă plăcerea de a ne trăi viața, pentru a dansa?
– Ba da.. Înțeleg și nouă oamenilor ne place să dansăm la ocazii speciale și ne place să ne trăim viața.
– Vă place? Pe bune? Voi vă trăiți viața și vă bucurați de ea doar la momente speciale și alea sunt puține. Și începeți să o apreciați cu adevărat atunci când vă îmbolnăviți și cădeți la pat, răpuși de boli.
În rest? Vă urâți viața, că șeful v-a certat, că nu aveți bani, că iubita vrea ceva mai mult și tot așa.
Niciodată nu vă opriți să admirați ce este în jurul vostru. Mergeți cu capul în jos mereu.
Ps. Nu e de mirare că vă doare mereu coloana.
Stați mereu închiși în cutii mici, în cutii în care vă petreceți cele mai importante momente din viață.
Nu vă opriți niciodată din greutățile voastre, nu vă opriți niciodată să trageți un aer rece în piept și să dansați pur și simplu. Așa ca noi!
– Să dansăm? Așa pur și simplu? Pe stradă? De nebuni? Intreb eu nedumerită și ușor nervoasă.
– De nebuni? Contează? Dansează fizic sau dansează în interior. Știți că sufletul vostru e capabil de asta. Zâmbiți mai des, mulțumiți mai des. Priviți copacii, priviți cerul, fiți recunoscători. Iubiți tot ce este în jurul vostru. Asta vă va face sufletul să danseze.
Fericită și extrem de mulțumită de conversația cu fulgul meu hazliu, uitasem de crutoanele din cuptor, ce acum erau doar scrum.
Îi zâmbesc fulgului cu o urmă de regret, știind că va muri când va ateriza pe pământ.
– Moartea… Ce moment trist al vieții. Nu, fulgule?
– Nu! Nu este un moment trist. Știi…Deși viața mea este scurtă, am trăit fiecare moment din ea.  M-am bucurat de acest vânt drag ce m-a purtat până la tine, m-am bucurat de prietenii mei, de fiecare copac ce m-a împins mai departe și mai departe. Pe unde am trecut și pe cine am atins, la ei mi-a lăsat o parte din mine.
– Sunt pregătit pentru asta! Sunt pregătit să mor!
Vântul, prietenul fulgului, îl împinge pe acesta, lipindu-se de pleoapa mea. În scurt timp, fulgul meu hazliu se transformă într-o lacrimă rece ce se rostogolește rapid pe obrazul îmbujorat.
Ridic capul spre cer lăsând fulgii să se așeze pe fața mea și vântul să îmi treacă prin păr, mulțumindu-le fulgilor și bucurându-mă că ninge iar.

Cu recunoștință și iubire,

Adelena

Please follow and like us:

Ce platformă merită să alegi pentru video marketing: Facebook sau Youtube ?

Asta mă întrebau mereu şi zigzagării, înainte să lansăm un video de prezentare al unui judeţ.

Aşa că, m-am gândit să compar video-urile de pe Facebook cu cele de pe Youtube după mai multe criterii: publicul lor ţintă, durata de viaţă, eficienţă etc.

Să începem distracţia!

Facebook Inc. a fost fondat în 2004 de Mark Zuckerberg, Eduardo Saverin, Andrew McCollum, Dustin Moskovitz şi Chris Hughes. Dezvoltatorului Facebook Inc. îi aparţine şi platforma de socializare, photo& video sharing, Instagram. Ea a fost achiziţionată în 2012, cu aproximativ 1 miliard de dolari.

Continue reading “Ce platformă merită să alegi pentru video marketing: Facebook sau Youtube ?”

Please follow and like us:

Călătorie, Maramureş, Tărâm Magic

E târziu, în noapte.

Probabil, toată lumea doarme obosită după o zi de muncă. Și eu aș dormi acum, dar sunt în mașină,  în drum spre Baia Mare.

E așa plăcut să călătorești noaptea… Chiar dacă îmi e somn, îmi place  să privesc pe geam căsuțele adormite, obosite parcă și ele după ultima zi de lucru.

Strada e liniștită și luminițele de Crăciun sunt din ce în ce mai frumoase și mai colorate. Parcă e întrecere între orașele prin care trec. Fiecare are decorațiuni diferite,  care mai pompoase, care mai colorate sau mai discrete.

Continue reading “Călătorie, Maramureş, Tărâm Magic”

Please follow and like us: