Dincolo de tehnologie… – MINUTUL DE FILOSOFIE 16

Nu am mai scris de mult minutul de filosofie. Probabil pentru că am încetat pentru ceva timp să mă mai uit așa de mult la oamenii de pe stradă. Atunci când ies să mă plimb, pun accent mai mult pe stările mele interioare și pe natura ce s-a trezit la viață.

Dar universul a zis să încetez cu acest comportament și să redevin atentă și la oameni, așa că, astăzi am ieșit să mă plimb prin piață în căutarea salatei perfecte, proaspătă și suculentă, pentru stomăcelul meu.

Până să ajung la piața de legume, trec prin cea cu flori, pentru că de, am nevoie să îmi clătesc și eu ochii cu ceva culori puternice și frumoase, să îmi dea o stare pozitivă.

Mă plimb printre sutele de flori, una mai colorată decât alta și mă decid să cumpăr câteva petunii care să îmi fie companioane în demersul articolelor mele.

Continue reading “Dincolo de tehnologie… – MINUTUL DE FILOSOFIE 16”

Sexologie orientală – Yoga și taoismul senzualității sacre

Tu ești senzuală, feminină? Ce știi despre erotismul tău?

Acum câteva zile o prietenă îmi zicea: ” Sunt invidioasă pe tine că ți-ai revenit atât de ușor și rapid după fosta relație de 6 ani și că, după ce te-ai despărțit de el parcă ai înflorit. Ești mai frumoasă, mai feminină, mai senzuală. Te miști altfel, gândești și vorbești diferit. Ești mult mai deschisă. Aș vrea și eu să îmi revin așa ușor. Cum ai făcut?”

Deși au trecut doi ani de când am ieșit din fosta relație, mi-am revenit încă de atunci. Am stat cu mine cât am putut de mult, mi-am accesat ceea ce uitasem de mult, feminitatea mea, mi-am accesat eul, interiorul și tot ce însemn eu în esență.

Continue reading “Sexologie orientală – Yoga și taoismul senzualității sacre”

România neîmblânzită!

“În inima Europei există o viață naturală fabuloasă.
Ținuturi ale frumuseții și sălbăticiei unde destinele sunt dictate de anotimpuri.”

Așa începe probabil cel mai frumos film pe care l-am văzut cu și despre neîmblânzita Românie.

Dacă ai citit descrierea mea de pe blog sau de pe pagina de facebook, probabil ai aflat că iubesc animalele și sunt o româncă cu drag de România.

Da! Iubesc România! Acum un an am fost nevoită să renunț la un proiect foarte drag, care presupunea călătoritul timp de aproape 3 ani de zile prin România, înființat împreună cu alți 13 tineri, cu scopul de a promova tot ce are ea mai frumos de oferit. De a descoperi micile pâraie pline de înțelepciune, de a asculta vântul ce adie povești de demult spuse și de a poposi în inima fiecărui român ce avea să ne întâlnească.

Continue reading “România neîmblânzită!”

Ce înseamnă ”mi-e dor de tine”?

O fi dorul un sentiment egoist?

Ai simțit și tu probabil, de nenumărate ori sentimentul acesta. Un sentiment pe cât de ciudat, pe atât de trist/ dureros.

Mama îmi povestea când eram mai mică, că atunci când ne naștem, ne naștem cu un gol în noi, în suflet, cu o lipsă, o lipsă pe care simțim mereu nevoia să o umplem cu acel cineva.

Cu ea sau cu el, cei ce ne fac sufletul să sară în sus de bucurie. Desigur, acesta e un concept limitativ și mulți veți spune că nu ai nevoie de cineva să te simți complet și că poți la fel de bine să te iubești și singur.

Continue reading “Ce înseamnă ”mi-e dor de tine”?”

M-am îndrăgostit – Italia

Valurile lacului se sparg ușor de pietrele de pe mal, unindu-se parcă într-un sărut și îmbrățișându-se de bun venit.

E cald, e primăvară și eu sunt îndrăgostită. Sunt îndrăgostită cu toată ființa mea, cu toată raza vizuală.

Îmi umplu inima cu bucurie și poftă de viață de fiecare dată când el îmi atinge obrajii și îmi mângâie zâmbetul atât de fin.

Primăvara asta, în Italia, el e cel ce îmi acoperă umerii cu îmbrățișări calde și vise în doi.

Continue reading “M-am îndrăgostit – Italia”

Din doi unul și din unul o infinitate

Asemenea unui ocean de vise, cerul albastru se întinde deasupra sufletelor noastre simple. Vântul bate prin gânduri, iar eu, ținându-te de mână, pășesc desculță pe iarba proaspăt colorată.

Degetele picioarelor mele mângâie pământul. Câtă inocență în viața ta tulbure!

„Hai, Mergi după mine!”, îți spun blând, în timp ce întorc capul și te caut timidă cu privirea. Părul meu castaniu îmi mângâie firav fiecare centimetru de piele iar buzele uscate stau aruncate în vânt.

Continue reading “Din doi unul și din unul o infinitate”

Farmecul clipelor simple – MINUTUL DE FILOSOFIE 15

Am citit acum câteva luni cartea lui Alain de Botton – ”Despre farmecul lucrurilor plictisitoare”. Acolo, printre primele povești, descria o scenă dintr-un aeroport. Îmi plăcea fiecare cuvânt așternut pe hârtie, fiecare semn de punctuație care punea o pauză în desenul meu mintal, fiecare pauză făcută și fiecare suspin.

Am admirat povestea scrisă acolo și am identificat-o de fiecare dată când am fost în aeroport.

Continue reading “Farmecul clipelor simple – MINUTUL DE FILOSOFIE 15”

Lecții de Magie – Idei extrase din cartea lui Elizabeth Gilbert

Cred că prima dată am văzut coperta cărții pe un insta story, moment în care i-am făcut o poză și am păstrat-o la mine în telefon, cu gândul că, atunci când termin cărțile pe care le am de citit, să merg să mi-o cumpăr și să mă învălui cu magia cărții.

Însă, Universul a decis că voi avea nevoie de ea mai repede decât mi-aș fi propus, așa că, a acționat prin prietena  mea, Ioana.

Așadar, acum am și carte și recenzie și dedicație.

Continue reading “Lecții de Magie – Idei extrase din cartea lui Elizabeth Gilbert”

Nu limita iubirea

Bună, ființă dragă de sex opus. Bine ai venit în viața mea.

Sper că vei aduce doar plusuri și că împrenă vom construi castele puternice din iubire, respect, susținere, libertare și înțelegere.

Eu îți voi fi tot ce îți dorești, iar tu fii pentru mine stâlpul ce mă va susține cu coloana dreaptă și capul sus, îndreptat spre cer.

Atunci când voi fi ca o barcă rătăcită în valurile tulburi ale zilei de mâine, tu, atunci, firav și dulce, fii lumina de pe țărm, care mă ghidează înapoi. Fii îmbrățișarea caldă a zilelor de februarie, pline cu zăpezi și țurțuri.

Nu mă trage în abis, ci fă o punte peste, să pot păși după tine, chip de lut cald.

Continue reading “Nu limita iubirea”

Vis pe acorduri de pian

E dimineață!
Soarele îmi încălzește pleoapele și, chiar și cu ochii închiși îi văd culoarea jucăușă, ce îmi creează mici figurine.

Reușesc să mă ridic. Îmi acopăr trupul gol cu un halat fin din mătase ce-mi alunecă pe mâini, șolduri și coapse, mângâindu-mi firav genunchii.

Umerii mei, descoperiți, încă miros a el. Mi-i sărut ușor, simțind, pe buzele-mi uscate, gustul dulce, aromat al buzelor lui, de cafea proaspăt prăjită.

Salut soarele și îmbrățișându-mă, cobor scările din lemn ce duc spre paradisul meu alb, cu clape și corzi.

Continue reading “Vis pe acorduri de pian”