Din doi unul și din unul o infinitate

Asemenea unui ocean de vise, cerul albastru se întinde deasupra sufletelor noastre simple. Vântul bate prin gânduri, iar eu, ținându-te de mână, pășesc desculță pe iarba proaspăt colorată.

Degetele picioarelor mele mângâie pământul. Câtă inocență în viața ta tulbure!

„Hai, Mergi după mine!”, îți spun blând, în timp ce întorc capul și te caut timidă cu privirea. Părul meu castaniu îmi mângâie firav fiecare centimetru de piele iar buzele uscate stau aruncate în vânt.

Continue reading “Din doi unul și din unul o infinitate”

Please follow and like us: