Știi ce putere au cuvintele?

Cum câteva grupuri simple de litere, puse parcă la întâmplare, pot să te facă să te afunzi în cel mai întunecat hău al minții tale sau să te pună în calea celei mai luminoase scântei a sufletului tău? Știi tu cum pot ele să te facă să râzi, să te facă să plângi, să te facă să nu-ți mai încapi în piele de bucurie sau să urli din toți rărunchii ființei tale? Sau să îți aducă aminte de oameni dragi, să te încurajeze să treci peste furtuni, să te îndrume spre mistere ce doar ție îți sunt date să le afli? Ai simțit puterea lor când a trebuit să te oprești din plâns sau când te țineai cu mâna de burtă de râs?

Știi tu câtă suferință pot aduce niște cuvinte fără formă și câtă alinare aceeași structură intangibilă?

Știi cât de melodios sună unele și cât de odioase sunt altele? Știi cum cele mai frumoase dintre ele, încărcate cu ură, fac mai mult rău decât sentimentul în sine sau cum cele mai urâte, încărcate cu iubire, pot face minuni?
… Trebuie să știi.

Dar știi că au și ele slăbiciunea lor? Ca atunci când crezi. Sau nu crezi. Ca atunci când sunt doar vorbe goale, care nu rămân. Ca atunci când speri și nu se întâmplă nimic sau ca atunci când, fără fapte, se sparg de ziduri… Nu mai sunt, nu mai exista, nu-ți mai fac niciun rău… Dar nici bine, căci le auzi, le ignori, le uiți… Și nu mai au putere!

Ali

Please follow and like us:

Din doi unul și din unul o infinitate

Asemenea unui ocean de vise, cerul albastru se întinde deasupra sufletelor noastre simple. Vântul bate prin gânduri, iar eu, ținându-te de mână, pășesc desculță pe iarba proaspăt colorată.

Degetele picioarelor mele mângâie pământul. Câtă inocență în viața ta tulbure!

„Hai, Mergi după mine!”, îți spun blând, în timp ce întorc capul și te caut timidă cu privirea. Părul meu castaniu îmi mângâie firav fiecare centimetru de piele iar buzele uscate stau aruncate în vânt.

Continue reading “Din doi unul și din unul o infinitate”

Please follow and like us:

Nu limita iubirea

Bună, ființă dragă de sex opus. Bine ai venit în viața mea.

Sper că vei aduce doar plusuri și că împrenă vom construi castele puternice din iubire, respect, susținere, libertare și înțelegere.

Eu îți voi fi tot ce îți dorești, iar tu fii pentru mine stâlpul ce mă va susține cu coloana dreaptă și capul sus, îndreptat spre cer.

Atunci când voi fi ca o barcă rătăcită în valurile tulburi ale zilei de mâine, tu, atunci, firav și dulce, fii lumina de pe țărm, care mă ghidează înapoi. Fii îmbrățișarea caldă a zilelor de februarie, pline cu zăpezi și țurțuri.

Nu mă trage în abis, ci fă o punte peste, să pot păși după tine, chip de lut cald.

Continue reading “Nu limita iubirea”

Please follow and like us:

Vine Crăciunul! – MINUTUL DE FILOSOFIE 12

Vine Crăciunul!

Cred că sărbătoarea Crăciunului este cea mai frumoasă a anului. Și nu zic asta pentru că primim cadouri, ci pentru că devenim puțin mai buni.

Ne întoarcem în copilărie și pentru câteva zile redevenim copiii părinților noștri. Ne bucurăm la fiecare mic cadou și la fiecare zâmbet ce îl primim, dar și atunci când noi înșine le oferim.

Perioada asta este magică. Până și cei mai reci oameni se topesc la auzul colindelor și la fericirea copiilor când văd luminițele aprinse prin tot orașul.

Continue reading “Vine Crăciunul! – MINUTUL DE FILOSOFIE 12”

Please follow and like us:

Astăzi te-am făcut să zâmbești, omule drag.

Astăzi, am ieșit afară pentru a patra oară cu cățelul meu, Taz, la plimbare.

Cei ce mă aveți pe Facebook sau Instagram, cu siguranță știți de minunea asta a mea. L-am adoptat pe Taz acum două luni.

Nu am avut voie să îl scot afară până nu i-am făcut toate vaccinurile. După două luni și cu toate vaccinurile făcute am ieșit cu el de mai multe ori.

Unul dintre cele mai lungi drumuri cred că a fost cel de la poștă. Am fost împreună să ridicăm un colet.

Continue reading “Astăzi te-am făcut să zâmbești, omule drag.”

Please follow and like us: