Ce sunt eu în ochii lumii?

Ce sunt eu în ochii lumii?

Un ciob de sticlă, un chip de lut. O rază de soare ce încălzește obrazul celui drag sau vântul ce șoptește la ureche vorbe de suflet.

Sunt un stâlp puternic, în aparență, pe care ai crede că te poți sprijini când sufletul se umple de întuneric și care se dărâmă piatră cu piatră, reclădindu-se apoi din sărutările fiecărui cuplu de îndrăgostiți.

Sunt o floare de primăvară, un ghiocel. Un prevestitor al vremurilor bune.O floare firavă cu vise și planuri mari.

Sunt un om, un suflet, o fiică, soră, iubită, verișoară și cea mai bună prietenă. O călătoare cu suflet de copil ce se bucură de cele mai mărunte lucruri ale vieții.

Sunt o mică speranță, un zâmbet cu multe metale prețioase, sunt vocea acestui blog.

Continue reading “Ce sunt eu în ochii lumii?”

Please follow and like us:

Dincolo de tehnologie… – MINUTUL DE FILOSOFIE 16

Nu am mai scris de mult minutul de filosofie. Probabil pentru că am încetat pentru ceva timp să mă mai uit așa de mult la oamenii de pe stradă. Atunci când ies să mă plimb, pun accent mai mult pe stările mele interioare și pe natura ce s-a trezit la viață.

Dar universul a zis să încetez cu acest comportament și să redevin atentă și la oameni, așa că, astăzi am ieșit să mă plimb prin piață în căutarea salatei perfecte, proaspătă și suculentă, pentru stomăcelul meu.

Până să ajung la piața de legume, trec prin cea cu flori, pentru că de, am nevoie să îmi clătesc și eu ochii cu ceva culori puternice și frumoase, să îmi dea o stare pozitivă.

Mă plimb printre sutele de flori, una mai colorată decât alta și mă decid să cumpăr câteva petunii care să îmi fie companioane în demersul articolelor mele.

Continue reading “Dincolo de tehnologie… – MINUTUL DE FILOSOFIE 16”

Please follow and like us:

Cuvinte din mâl – MINUTUL DE FILOSOFIE 14

Stau de câteva ore uitându-mă în cutia asta neagră, cutia asta în care îmi petrec cel mai mult timp făcând strategii, grafice și spunând lucruri din suflet pe diferite pagini pe care le dețin. Asta e meseria mea. Îmi place și mă împlinește. Chiar dacă, peste zi simt oboseala, știu că merită din plin.

E târziu și tare aș vrea să mă întind în pat, să îmi las capul greu, plin de gânduri să se cufunde în perna mea pufoasă. Îmi amintesc, însă, că trebuie să apari de la serviciu, așa că mă ridic fericită de la laptop și îți pregătesc masa.

Pregătesc tot ce găsesc bun, știind că vii mereu nervos și frustrat de la locul tău de muncă. Pregătind masa, fericirea mea începe să se dărâme, știind că trebuie iar să te ascult cum te plângi de fiecare coleg al tău, de șeful nesimțit și cât de nemulțumit ești de viața ta, iar mai apoi să arunci vorbe grele în relația noastră.

Continue reading “Cuvinte din mâl – MINUTUL DE FILOSOFIE 14”

Please follow and like us:

Tu după ce alergi? – MINUTUL DE FILOSOFIE 11

București, bine te-am regăsit!

Acum, parcă ești mai colorat decât ultima dată. Acum, parcă oamenii sunt mai zâmbitori, mai drăguți, mai colorați.

Oare numai eu văd asta? Sau poate m-am schimbat?

Mi-am lăsat sufletul în voia vântului deja de 3 luni și a avut el grijă să mi-l coloreze în galben, ruginiu, în culorile toamnei.
Mă urc în autobuz. Sunt mai descurcăreață acum. Știu exact cu ce autobuz să merg si unde să mă duc.

Continue reading “Tu după ce alergi? – MINUTUL DE FILOSOFIE 11”

Please follow and like us:

O singurătate prea zgomotoasă

Dacă ai dat click pe articol pentru că ți-a plăcut titlul, te-a făcut curios, să știi că acesta este motivul pentru care am deschis și eu această carte.

”O singurătate prea zgomotoasă”, scrisă de autorul ceh Bohumil Hrabal este, probabil, una dintre cele mai frumoase cărți cu și despre acestea.

Continue reading “O singurătate prea zgomotoasă”

Please follow and like us:

Tu esti energie pentru cei din jurul tau? – Minutul de filosofie 8

După o vacanță bine meritată de Paște, m-am întors în aglomeratul București împreună cu prietena mea.

Îmi propusesem să fiu ghid turistic pentru ea, 3 zile cât a stat în București.

Zis și făcut!

Continue reading “Tu esti energie pentru cei din jurul tau? – Minutul de filosofie 8”

Please follow and like us:

Evadare de la tehnologie – Minutul de filosofie 7

E atât de cald și frumos afară! Chiar a venit primăvara, ori vara?

Am ieșit să mă plimb exact ca gândăceii aceia care ies acum la soare din vizuine.

Mirosul copacilor înfloriți m-au scos din casă. Trecând prin fața unei școli, surprind o conversație între o fată și un băiat de vreo 14 ani fiecare.

Continue reading “Evadare de la tehnologie – Minutul de filosofie 7”

Please follow and like us:

Conversații cu un fulg

Sunt în bucătărie, în bucătăria apartamentului din București. Mă pregătesc să gătesc o supă cremă. Pun toate legumele la fiert și mă gândesc că ar merge bine cu ceva crutoane.
Nu mai stau pe gânduri, tai pâinea și o pun la cuptor cu mirodenii.
În bucătăreala mea îmi atrage atenția joaca de afară.
Dau perdeaua la o parte și rămân pierdută în jocul fulgilor de zăpadă.
Caut cu privirea un fulg mai hazliu, unul care îmi poate spune ce înseamnă jocul lor.
Îmi fac curaj și deschid geamul. Frigul și vântul îmi îngheață mâinile și fața instant.
“L-am găsit! “, strig eu entuziasmată.
Toții fulgii se sperie și o iau la goană, creând un haos. Un singur fulg hazliu se oprește și mă întreabă furios:
snow3
– Hei, tu! Fato! De ce mi-ai speriat prietenii?
Uitând parcă de bunele maniere, uit să îmi cer scuze și îl întreb curioasă:
– Care e rolul jocului vostru? Adică ce înseamnă?
Fulgul, încântat că m-am oprit pentru cateva minute din treaba mea să stau de vorbă cu el, îmi zice:
– Rolul jocului nostru? Te referi la dans, nu?
– Da! Da, la dans.
– Nouă ne place să dansăm și să ne distrăm. Ne place să ne bucurăm de viață, zise fulgul melancolic și plin de recunoștință.
– Atât? Doar asta e? Nu poate fi doar atât.
Supărat și ușor iritat fulgul îmi raspunde răspicat:
– Atât, a? Nu ți se pare suficientă plăcerea de a ne trăi viața, pentru a dansa?
– Ba da.. Înțeleg și nouă oamenilor ne place să dansăm la ocazii speciale și ne place să ne trăim viața.
– Vă place? Pe bune? Voi vă trăiți viața și vă bucurați de ea doar la momente speciale și alea sunt puține. Și începeți să o apreciați cu adevărat atunci când vă îmbolnăviți și cădeți la pat, răpuși de boli.
În rest? Vă urâți viața, că șeful v-a certat, că nu aveți bani, că iubita vrea ceva mai mult și tot așa.
Niciodată nu vă opriți să admirați ce este în jurul vostru. Mergeți cu capul în jos mereu.
Ps. Nu e de mirare că vă doare mereu coloana.
Stați mereu închiși în cutii mici, în cutii în care vă petreceți cele mai importante momente din viață.
Nu vă opriți niciodată din greutățile voastre, nu vă opriți niciodată să trageți un aer rece în piept și să dansați pur și simplu. Așa ca noi!
– Să dansăm? Așa pur și simplu? Pe stradă? De nebuni? Intreb eu nedumerită și ușor nervoasă.
– De nebuni? Contează? Dansează fizic sau dansează în interior. Știți că sufletul vostru e capabil de asta. Zâmbiți mai des, mulțumiți mai des. Priviți copacii, priviți cerul, fiți recunoscători. Iubiți tot ce este în jurul vostru. Asta vă va face sufletul să danseze.
Fericită și extrem de mulțumită de conversația cu fulgul meu hazliu, uitasem de crutoanele din cuptor, ce acum erau doar scrum.
Îi zâmbesc fulgului cu o urmă de regret, știind că va muri când va ateriza pe pământ.
– Moartea… Ce moment trist al vieții. Nu, fulgule?
– Nu! Nu este un moment trist. Știi…Deși viața mea este scurtă, am trăit fiecare moment din ea.  M-am bucurat de acest vânt drag ce m-a purtat până la tine, m-am bucurat de prietenii mei, de fiecare copac ce m-a împins mai departe și mai departe. Pe unde am trecut și pe cine am atins, la ei mi-a lăsat o parte din mine.
– Sunt pregătit pentru asta! Sunt pregătit să mor!
Vântul, prietenul fulgului, îl împinge pe acesta, lipindu-se de pleoapa mea. În scurt timp, fulgul meu hazliu se transformă într-o lacrimă rece ce se rostogolește rapid pe obrazul îmbujorat.
Ridic capul spre cer lăsând fulgii să se așeze pe fața mea și vântul să îmi treacă prin păr, mulțumindu-le fulgilor și bucurându-mă că ninge iar.

Cu recunoștință și iubire,

Adelena

Please follow and like us:

Unde fugim așa frenetici? -Minutul de filosofie 4

După cum probabil se vede pe pagina mea de Facebook, în ultima postare intitulată ”Zăpadă, copilărie, capitală”, sunt în București.
Bucureștiul vechi și nou, draga noastră capitală.
Și ce pot face ca și primă activitate? Explorarea orașului!

Continue reading “Unde fugim așa frenetici? -Minutul de filosofie 4”

Please follow and like us: