Tu mai scrii cu stiloul?

Scriu cu stiloul.

M-am plictisit de pixurile ce mereu nu scriu bine sau pe care le pierd. Pixurile ce mi-au stricat scrisul meu frumos, învățat în clasele mici (sau cel puțin pare o scuză bună).

Îmi doream de ceva vreme un stilou, dar nu orice fel de stilou, ci un stilou special.

Căutam stiloul perfect pentru a scrie articolele mele, căutam un stilou de colecție.

Și spun „căutam” pentru că într-un final l-am găsit.

Stiloul RAINBOW 289 și dacă te-ai născut prin anii `90 și nu numai, ar trebui să știi despre ce stilou vorbesc.

stilou

L-am găsit acum câteva zile în casa prietenului meu, alături de o călimară Pelikan plină cu cerneală și o sugativă.

Cred că mai știi cum era, nu? Îți mai aduci aminte?

Ei bine, după cum am zis, dacă te-ai născut prin anii `90 sigur ai avut un asemenea stilou la școală.

Țin minte că îmi placea așa mult să scriu cu el! Era un stilou verde cu capac argintiu, exact cum e cel pe care l-am găsit.

În clasele 1-4 am scris numai cu acest stilou. Aveam o călimară cu cerneală acasă și mama îmi umplea stiloul în fiecare seară. Atunci când mama băga stiloul în călimara cu cerneală să îl umple, el mereu făcea o bulă de cerneală și când bula aia de cerneală se spărgea, săreau mici stropi de cerneală. Mi se părea așa amuzant atunci că și mama se murdărea de cerneală!

La școală când eram și scriam cu acest stilou, aveam nevoie de acea foaie specială pe care o numeam sugativă și care era pusă la finalul caietului. Uneori stiloul ăsta curgea și pentru a nu păta toată foaia, puneam acea sugativă peste pentru a absorbi surplusul de cerneală. ( inginerie J)

Îmi aduc aminte mirosul de cerneală și mâinile mele pătate de cerneală. În clasele mici aveam uniformă compusă din cămașă albă cu guler pe care-l atașa mama cu nasturi și un fel de salopetă/fustiță albastră cu pătrățele. O să pun o fotografie aici, deși cred că și acum se mai poartă.

elevi

Uniforma mea, trebuia mereu să aibă pe ea o pată de cerneală, ”era lege”.

Să mai zic de huse? Aveam huse albe pe bănci. Huse spălate, călcate și apretate de părinți, în fiecare sâmbătă. Huse ce erau pătate de cerneală, normal, că doar deh, scriam cu stilouri. Petele alea nu erau chiar așa de ușor de scos de pe materialul acela. Oricum, părinții au avut o ușurare când s-au schimbat husele, din albe în maro, fiind mult mai ușor de curățat.

Aveam modalități tare ciudate pentru a șterge greșelile scrise cu stiloul pe caiete.

Dacă greșeam litere, le ștergeam cu acea minunată radieră de la Pelikan, roșie cu albastru. Foloseam partea aia albastră pentru a șterge ce scrisesem cu stiloul. Țin m
inte că mai mult rupea foaia decât să o șteargă, dar funcționa oricum.pelikan

Acum scriu cu același drag, cu stiloul RAINBOW 289, un stilou chinezesc care din câte cred, nu se mai fabrică, și acum se colecționează. Cu stiloul acesta scriu toate articolele Adelena. El îmi știe toate gândurile și mă ajută să le dau culoare…o culoare de Blue Royal.

Tu ce stilou ai avut în clasele mici?

Cu drag,

Adelena17670734_1437157473023143_838724453_o

 

 

 

3 gânduri despre „Tu mai scrii cu stiloul?

  1. Și eu tot cu stilouri ca al tău am scris toți anii de școală.

    Înainte de a afla de existența picurilor cu care să șterg greșelile, „ștergeam” răzuind atent paginile cu o lamă de ras :))) Nu e cea mai recomandată metodă pentru că foile caietelor mele se subțiau considerabil, dar partea bună era că nu lăsa urme colorate precum guma de șters.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s