Stresul și călătoria cu un cățel!

Am ajuns acasă de două zile.
Îmi era dor de dragul meu Iași, de prieteni, cățeii și pisicile mele. Am venit la Iași cu tot cu Taz, doar nu credeați că îl las la București.
Deși ar fi dus o viață frumoasă cu Cristian la București, am decis să îl iau și pe el într-o mică vacanță, să zburde liber prin grădina casei mele.
După ce m-am stresat o săptămână cu ce să îl aduc pe Taz la Iași, m-am hotărât să elimin din variante până voi ajunge la cea potrivită.

IMG_20170705_122057

Să mergem cu:
+ Trenul București – Iași  – Comform site-ului viral.ro
– Durată: pot face între 7 și 13 ore până la Iași
– Cost: 80 – 115 lei
– Problemă: Taz sigur nu stă cuminte atâtea ore și plus că fiind multă lume va lătra încontinuu și posibil să își facă și nevoile prin tren, având doar 3 luni
– Decizie : NU

+ Autocarul
– Durată: Între 6 și 8 ore
– Cost: 70 – 80 lei
– Problemă: la fel, aceeași problemă, oameni mulți, lătrat, făcut nevoile pe unde vrea pentru că autocarul nu are prea multe opriri
– Decizie: NU

+ Avion
– Durată: 1 oră
– Cost: Variază în funcție de data când îți rezervi biletul.
– Problemă: din căutările mele, merge doar cu Taromul și trebuie plătit loc și pentru el, plus că au atâtea regului pe care le găsiți aici
– Decizie: NU

+ Pet transport
– Durata: 6 ore
– Cost 150 lei pentru un cățel de talie mică,
– Problemă: Nu pot merge cu Taz, el merge singur cu șoferul. Nu prea am încredere și prețul mi se pare cam mare dar rămâne o opțiune viabilă
– Decizie: Încă nu

+Blablacar
– Durată: 5 ore
– Cost: 50 lei,
– Problemă: să nu accepte șoferul animale și să îi fie rău câinelui
– Decizie: DA

Ei bine, după cum se vede, cu Bla Bla Car am mers.
Am căutat o cursă București – Iași și un șofer care să aibă opțiunea ”animalele sunt bine primite”.

L-am găsit și am plecat luni la ora 20:00.
Fericire! Seară, răcoare, sigur va dormi Taz.
Până în ziua plecării m-am stresat iar. Ce credeți că scap așa ușor?
De ce m-am stresat? Probleme la căpuț.
Dacă vomită Taz, dacă își face nevoile în mașină, dacă deranjează și se enervează șoferul, dacă nu stă locului și uite așa filme peste filme.
Vorba Cătălinei, cumnata mea: ”Până la Iași îmi fac numai filme și când ajung la Iași iau oscarul.”
Așa ne place nouă oamenilor să ne stresăm și să ne facem filme.

Cum a decurs drumul?

I-a fost rău lui Taz, dar în prima oră de drum, nu și-a făcut nevoile în mașină ci într-o benzinărie, în rest a dormit tot drumul.
Șoferul și ceilalți pasageri erau foarte empatici și simpatici. M-au ajutat cu Taz, au încercat să se apropie de el, mă întrebau mereu cum e, cum se simte Taz.
Mi-a plăcut foarte mult de ei!

Acum, ajunsă în Iași, m-am apucat să citesc cartea ”Viața ca o țeapă” de Alan H. Cohen (o găsiți aici sau aici) și mă gândeam de ce noi oamenii ne stresăm atât?
Pentru ce?
Alan H. Cohen zice că : ” Fiecare dintre noi își risipește forța inutil, în multe direcții și apoi tragem ponoasele. Investim prea multă energie în cei pe care-i iubim, în bani, șefi, substanțe care creează dependență, case de vis, dogme religioase, politicieni, sportiv. Lista continuă și o poate completa fiecare.
Îți risipești puterea atunci când cineva sau ceva din afara ta devine mai important decât ceea ce se află în tine.
Dacă nu dai doi bani pe ceea ce ești și pe cine ești, încerci să cauți merite și valori în ceea ce te înconjoară, la oameni despre care crezi că știu sau au mai mult decât tine.”

Pentru mine era mai importantă imaginea mea în fața celor din mașină și gândurile că îi voi deranja, că ei sigur or să comenteze.
Pe bune Adelena? De ce?
Pentru că Taz e un cățel pe care nu îl poți controla să facă ce vrei tu și nu îl poți încadra în niște standarde ale societății, sau mai bine zis standarde ale societății din capul meu, pentru că ei clar nu le aveau.

IMG_20170704_121308

(În poză e Taz ajuns la Iași alături de celălalt cățel al meu)

Când mă stresam cu Taz, șoferul zicea:
– Lasă-l, dă-i pace. E mic, nu știe el, plus că e prima lui cursă cu mașina, e normal să îi fie rău. Iar mașina o spălăm noi, nu-i problemă.

Mi-ar fi plăcut și eu să fiu așa detașată de situație atunci, să nu mă mai stresez atât și să mă bucur de călătorie, să mă relaxez. Dar nu am putut din cauza unor programe bine întipărite în căpușorul meu, programe pe care sunt sigură că nu numai eu le am. Programe peste care voi trece în perioada următoare.
Primul pas e mereu conștientizarea, urmat de acțiune.
De conștientizat, am conștientizat, acum urmează acțiunea.
Vă las, mă pun pe terminat cartea.
La acțiune, zic!

Cu drag,
Adelena și Taz

Snapchat-315815295

2 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Camelia spune:

    Sunt sigură că a fost o aventură acest cățel, dar sunt la fel de sigură că te gândești, sau te vei gândi cu drag și amuzament când îți vei aminti.

    Apreciază

    1. adelenablog spune:

      Așa este, Camelia!
      Când mă uit la el îmi amintesc prin ce am trecut și cred că și el își amintește.
      Acum, mă bucur în fiecare dimineață de fericirea pe care o emană atunci când mă vede.
      Mă bucur că am făcut asta, că l-am adus acasă!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s