O singurătate prea zgomotoasă

Dacă ai dat click pe articol pentru că ți-a plăcut titlul, te-a făcut curios, să știi că acesta este motivul pentru care am deschis și eu această carte.

”O singurătate prea zgomotoasă”, scrisă de autorul ceh Bohumil Hrabal este, probabil, una dintre cele mai frumoase cărți cu și despre acestea.

IMG_20170906_163610

Inițial, am crezut că această carte este despre o poveste de dragoste neîmplinită, despre un el ce o așteaptă în singurătate, ceva clișeic.

E prima carte a acestui autor pe care o devorez din scoarță în scoarță și ale cărui idei le „savurez ca pe bomboane, ca pe un pahar de lichior pe care-l beau încet, până când simt că ideea se răspândește în mine, ca alcoolul.”

E o carte atipică, cu un foarte vag fir narativ. Dar mai atipic decât cartea în sine este personajul, domnul Hanta, un om ce lucrează de 35 de ani într-un beci plin cu șoareci, în care presează cu o presă hidraulică, tot felul de hârtii, cărți, albume și altele.

El se dedică trup și suflet serviciului său, deși șeful nu îl apreciază și îl desconsidera, numindu-l ”lepădătură”.

Are o dragoste nemărginită pentru munca sa și pentru volumele de cărți ce îi sunt aruncate în beci. La finalul orelor de muncă el ia fiecare volum ce se vrea a fi șters din analele omenirii și îl duce în casa lui plină de alte sute de volume, casă ce îl poate ucide, pentru că la o mișcare necalculată toate ”kintalele” de cărți se vor prăbuși asupra lui.

”O singurătate prea zgomotoasă” este o carte mică, de doar 138 de pagini și 8 capitole, dar cu o multitudine de metafore și simboluri.

În continuare, vă las cu câteva citate, cu speranța că veți descoperi singuri drama prin care trece personajul nostru, Hanta.

  • ” Creierul nu este nimic altceva decât gânduri strivite de o presă hidraulică.”
  • ”Cerurile nu sunt umane, dar există ceva mai uman decât cerurile, compasiunea și dragostea, pe care le-am uitat și le-am rătăcit.”
  • “Atunci când citesc, nu citesc de fapt, iau doar frazele frumoase, le savurez ca pe bomboane.”
  • ” Toate acestea m-au uimit și m-au sfințit, am devenit mai frumos, pentru că am avut puterea să nu înnebunesc de tot ce am văzut în singurătatea mea zgomotoasă, cu trup și spirit am trăit și am supraviețuit, mă trec amintiri uluitoare, care mi-au proiectat munca în câmpul atotputerniciei.”
  • ”Atunci când dau peste o carte adevărată, când înlătur cuvintele tipărite în text, nu rămân decât ideile imaterialului, ideile ce zboară în aer, se sprijină pe el, se hrănesc cu aer și se întorc tot în el, pentru că totul este la urma urmelor, numai aer, așa cum sângele este și în același timp nu este în sfânta hostie.”

P.S – cartea o găsiți aici și aici !

Cu drag,
Adelena

IMG_20170903_192958

O singurătate prea zgomotoasăO singurătate prea zgomotoasă by Bohumil Hrabal

My rating: 5 of 5 stars

https://adelenablog.com/2017/09/07/o-…

View all my reviews

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s