Tu după ce alergi? – MINUTUL DE FILOSOFIE 11

București, bine te-am regăsit!

Acum, parcă ești mai colorat decât ultima dată. Acum, parcă oamenii sunt mai zâmbitori, mai drăguți, mai colorați.

Oare numai eu văd asta? Sau poate m-am schimbat?

Mi-am lăsat sufletul în voia vântului deja de 3 luni și a avut el grijă să mi-l coloreze în galben, ruginiu, în culorile toamnei.
Mă urc în autobuz. Sunt mai descurcăreață acum. Știu exact cu ce autobuz să merg si unde să mă duc.
Am scăpat de un handicap numit dependență și o oarecare lipsă de încredere.
Sunt în autobuzul 336 și mă îndrept către Universitate. Mereu mi-a plăcut să admir oamenii în autobuz ori pe stradă, așa că asta voi face pe parcursul celor 11 stații.
Urcă dintr-o stație o bătrânică cu părul auriu prins într-un coc tare elegant, la spate. Coc ce niciodată nu am putut să îl fac în parul meu.
E trecută de cei 60 de ani ai vieții ei. E trecută de mult, dar zâmbetul larg în care se găsesc toți dinții puși din porțelan îmi crează o stare pozitivă.
E simpatică și se uită fix în ochii mei.

O văd, o femeie frumoasă din interior spre exterior.

Privirile noastre se întrerup deranjate de un bărbat la vreo 40 de ani, aranjat parfumat, înalt cu un păr grizonat și cu multe, multe cearcăne la activ.

– Luați loc vă rog! Spune blând către doamna blondă.

Doamna, timidă, își trece mână prin păr și răspunde cu o voce caldă.

– Nu, mulțumesc, ia loc. Ce dacă ești mai tânăr nu ești obosit?

Bărbatul cu capul plecat se așează și cu o voce înceată spune:

– Sunt obosit, sunt foarte obosit!

Zâmbitoare, femeia se îndreaptă către mine, mă ia de mână și îmi spune.

– Ești foarte frumoasă! Mă pot ține de tine?

– Sigur, sigur! Cum să nu?

Ea, mai mică decât mine de statură, se uită cu ochii mari și îmi spune:

– Și eu sunt obosită, dar eu am timp să îmi revin, pe mine nu mă așteaptă nimeni acasă.

Mă întristez gândindu-mă la părinții mei dragi ce mă așteaptă în Iași.

Noi, ca tineri, fugim mereu după bani, după bunuri materiale și alte obiecte. Obosim mereu în fuga noastră și uităm adesea de cei dragi ce ne așteaptă acasă.

Uităm să petrecem timp cu ei, îi pierdem, și când ne dăm seama de acest lucru, încetăm să mai fugim. Mergem lent și fara un scop.

Ne odihnim adesea și regretăm. Retrăim amintiri și sperăm.

Mă întreb, oare se merită să fugim atât după obiecte? Pentru a pierde suflete dragi?
Pierdută în gânduri, cobor la Universitate! Facebook îmi blocase contul de câteva zile. Eu zic că e de la legea atracției.

Am vrut o pauză pentru mine, așa că facebook a decis să îmi blocheze contul pentru 3 zile. Zile pe care le-am petrecut din plin cu prietenii mei dragi la București: Ioana, Alex, Gabi și Madi. Zile în care am cunoscut și mi-am făcut prieteni noi.

Tu, după ce lucruri alergi în viața ta? Ce te obosește?

Cu drag,
AdelenaDSC_8744

4 gânduri despre „Tu după ce alergi? – MINUTUL DE FILOSOFIE 11

  1. Ce doamna draguta, si eu am circulat vreo 4 ani zi de zi cu 336, si putine doamne sunt asa de blande.
    Eu alerg dupa idealuri: job-ul ideal, un apartament ideal, un buget ideal, o realtie ideala… tot alerg si tot alerg, dar cumva, in ultimul an, am inceput sa ma plimb… Ma plimb usor bucurandu-ma de peisaj.
    Bine te-am gasit! O seara placuta 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s