Un altfel de revelion

A trecut perioada sărbătorilor. Cam ciudat a fost, nu?
A fost ciudat Crăciunul acesta, pentru că iar nu am avut zăpadă și a fost atât de cald, de zici că a fost primăvară. Prietena mea a plecat în Londra, fratele meu e în Belgia, cadourile le-am primit cu o săptămână înainte și meniul meu de Crăciun e cam același ca în fiecare zi.

Dar i-am avut pe părinți și pe vărul meu aproape, cu ei am stat și am petrecut.

După Crăciun, a venit și perioada revelionului. Așa cum spune mama, că m-am născut pe drumuri, am simțit nevoia să ies din oraș de revelion și așa am și făcut.

Unde am fugit de revelion?

Mi-am luat 3 prieteni cu mine și am plecat la Piatra Neamț. Da! Vedeți bine, Piatra Neamț!
Mulți omuleți m-au întrebat de ce Piatra Neamț, ce fac eu acolo? Nu am ce să fac acolo.

Ei, da?
Dacă ai prietenii potriviți lângă tine, atitudinea potrivită și un vibe fain, poți să te distrezi oriunde. Ideea principală a acestei excursii a fost să petrec ceva timp cu ei și să mai vizitez locurile în care mergeam în excursie cu școala și cu ai mei, că doar Piatra e aproape de Iași.

Am căutat pe Booking un apartament pe care l-am închiriat, am luat mâncare și asta a fost. Pe 31, seara, noi eram în apartament.

Am mâncat și am petrecut acolo până la ora 23, după care am plecat spre centru să vedem artificiile, concertul și să luăm puțin din energia orașului.

În drum, ne-am întâlnit cu ”Urșii de la Bacău”.

 

În seara de 31, nu am făcut cine știe ce, doar ne-am bucurat împreună că am trecut în noul an, am dat telefoane, ne-am uitat la artificii, știți voi, lucruri normale.

 

A doua zi, pe 1, făcută pe drumuri așa cum sunt, am zis să profităm de soarele de afară și de neobișnuita căldură și să mergem spre Lacul Roșu și Cheile Bicazului.

IMG_20180101_145006

IMG_20180101_145010

Nu mai fusesem pe aici din clasele mici, poate dintr-a 5-a? Nu mai știu exact. Oricum, ideea e că nimic nu se schimbase, totul era la fel. Străzile, tarabele, lacul care acum era înghețat, KURTOS KALACS, parcarea, tot!

Pe drum, unul dintre prieteni m-a întrebat de la ce vine denumirea de Lacul Roșu (pt ca el nu e din România).

Așa că am consultat arhivele din creierul meu și puțin de wikipedia :

Numele ”Lacul Roșu” ar proveni de la Pârâul Roșu ce traversează straturi de culoare roșie, formate din oxizi și hidroxizi de fier. Însă, când eram mică știam de o legendă cum că în urma unui cutremur s-ar fi surpat o parte din teren și ar fi acoperit un sat omorându-i pe locuitori. În urma surpării, apele au acoperit terenul și de la atât de mult sânge, lacul ar fi căpătat culoarea roșie.

Lacul Roșu este un loc de suflet pentru mine, un loc plin cu amintiri. Îmi aduc aminte că mergeam aici cu clasa și mereu îi cumpăram mamei mele câte ceva de la tarabele astea și le strangeam în pumnul meu mic, până ce ajungeam înapoi acasă, ca să nu le pierd.

IMG_20180101_153638

După Cheile Bicazului și Lacul Roșu, nu am mai avut energie și nici timp să mai vizităm ceva, deoarce seara cobora ușor – ușor peste frumoasele stânci, așa că am decis să ne întoarcem spre apartament și să mergem să mâncăm undeva.

Cu greu am găsit un restaurant unde să mâncăm în prima zi din an. După ce am mâncat, ne-a retras la un local foarte interesant pentru mine.

Localul se numește The Library Bar și zic că e interesant pentru că avea la intrare o super -mega bibliotecă, și la masă, în spatele meu erau alte cărți, și peste tot cărți. Really? Mi-am ales o carte din bibliotecă și am citit poezii cât am stat acolo.

Apropo: Nu mai citesem poeziile acestei autoare, dar mi-au plăcut foarte mult, așa că am fotografiat câteva și pentru voi..

IMG_20180101_210257

IMG_20180101_210640

IMG_20180101_211316

IMG_20180101_212010

Pe 2 ianuarie, am luat-o iar din loc, spre casă de data aceasta. În drum spre casă am vizitat 3 mănăstiri, o casă memorială și Cetatea Neamț.

 

  • Mănăstirea Pângărați – un aşezământ de veche tradiţie de pe valea Bistriţei.
    IMG_20180101_165802

IMG_20180101_170928

IMG_20180101_170941

IMG_20180101_171126

  • Mănăstirea Văratec (12 km de Târgu Neamţ şi la 40 km de Piatra-Neamţ)

    IMG_20180102_145739

  • Mănăstirea Agapia – De la Văratic se ajunge la Mănăstirea Agapia fie pe scurtătura tăiată prin pădure către nord, trecând prin Filioara (DC 168), fie revenind în şoseaua naţională, pentru ca după 4 km să ne îndreptăm spre vest pe DJ 155 D, fie pe un drum forestier de un pitoresc deosebit. Faţă de Piatra Neamt, mănăstirea se află la 43 km, iar faţă de Târgu Neamţ la 9 km.
  • IMG_20180102_154227Mai multe detalii destre aceste Mănăstiri dar și despre multe altele găsiți aici – http://www.neamt.ro/Info_utile/Manastiri/
Lângă Mănăstirea Agapia este și casa în care a locuit scriitorul Alexandru Vlahuță.

IMG_20180102_155649IMG_20180102_155308IMG_20180102_155537

~Şoapta adevărului, simpla, sfânta adevărului şoaptă… ce puţini o aud. Şi tu, care alergi toată viaţa pe căi ce nu sunt ale tale, şi tu ai putea s-o auzi, căci e în toate inimile, dar n-o auzi de zgomotul paşilor tăi. ~- Alexandru Vlahuţă

Puteam trece prin Neamț fără să revăd Cetatea Neamț?

„Neamțul, cetate așezată pe râul cu același nume, care este zidită pe un munte foarte înalt și e atât de întărit din fire, încât pare să înfrunte orice atac vrăjmaș. A fost de multe ori atacată, dar n-a fost cucerită decât de două ori: o dată de turci, sub domnia lui Soliman, și o dată în vremurile noastre de Ioan Sobieski, craiul Lehiei. Dar ea n-ar fi fost luată, dacă foamea nu i-ar fi silit pe cei câțiva moldoveni aflați înlăuntru ca s-o apere, s-o dea în mâinile leșilor, după o împresurare de mai multe zile. Odinioară cetatea avea un zid îndoit și numai o poartă, după aceea însă, când turcii au stricat zidul dinafară, moldovenilor nu le-a mai rămas decât cel dinlăuntru. Înainte ca Moldova să fi fost închinată turcilor, la izbucnirea războaielor, voievozii își trimiteau copiii și averile în această cetate, aproape de nebiruit; și astăzi încă ea este locul de scăpare foarte sigur pentru locuitori, când sunt atacați de vecinii lor. Din această pricină și înainte vreme voievozii și-au clădit aici palate destul de mari, care se văd încă și acum; însă nu li se poartă de grijă așa cum s-ar cuveni.

—Dimitrie Cantemir

IMG_20180102_163142

IMG_20180102_163418

IMG_20180102_163519

IMG_20180102_163739

IMG_20180102_163808_1

IMG_20180102_163825

IMG_20180102_164254

IMG_20180102_165354_1

Am avut un revelion liniștit, plin de voie bună, călătorii, amintiri și locuri noi. Pentru următorul revelion plănuiesc să merg tot așa, în altă zonă! Vreau ca noul an să mă pindă mereu călătorind.

Tu ce ai făcut de revelion și în primele două zile din an?
Unde îmi recomanzi să merg revelionul următor?

Cu drag,
Adelena

IMG_20180101_212929

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s