Micul antreprenor – Minutul de filosofie 21

Te naști sau devii antreprenor?

Asta e una dintre întrebările pe care mi le tot adresez.

Toată lumea are noțiunea de antreprenor si acum e si la modă cumva să te numești așa. Fie că ești freelancer sau conduci o afaceri sau doar te gândești la ea, te numești simplu – antreprenor.

Nimic mai eronat. https://www.business-academy.ro/ definește antreprenorul ca,  o  persoana care dorește să își realizeze ideile de afaceri. Aceste idei se bazează întotdeauna pe cunoștințe semnificative și detaliate despre anumite industrii și piețe, despre nevoile clienților, tehnologie, distribuție și metode de vânzare. Antreprenorul este persoana care reușește să își conducă cu succes propria afacere.

Potrivit unui studiu, publicat în The Journal of Neuroscience, se pare că asumarea riscurilor, considerată una dintre calitățile definitorii ale unui antreprenor de succes, este genetică. Iată care este explicația: nivelul de dopamină din sânge îi determină pe oameni să aibă o abordare mai precaută sau, dimpotrivă, mai puțin precaută.

Dar, fără doar și poate, influența dopaminei reflectă una dintre trăsăturile pe care le au în comun cei mai buni oameni de afaceri din lume: o înclinare – și, câteodată, o adicție – de a-și asuma riscuri pentru câștiguri financiare mai mari – continuarea o găsești aici

Așadar, am auzit povești despre copii cu anumite abilități antreprenoriale de la vârste foarte fragede.

Zilele trecute, în timpul unei ședințe de board Dar Media Marketing, într-o cafenea din Cluj intră un băiețel cu un ghiozdan mare si negru ce avea pe el un desen cu spiderman. Rotunjor și rumen în obraz, cu o carte veche în mână, trecea pe la mesele clienților din local și spunea: Cărți! Cărți!

Primul meu gând a fost că e un cerșetor insistent, care ne va stresa să îi cumpărăm o carte. I-am urmărit traseul prin restaurant să văd ce face. A ajuns și la masa noastră, însă eram deja afundați în discuții și nu l-am băgat în seamă, iar el nu a insistat.

După câteva minute, după ce discuția noastră s-a mai stins, l-am chemat la masă. Cu ghiozdanul plin cu cărți vechi peste care timpul a lăsat urme grele, se apropie de noi și ne prezintă cărțile pe care le are de vânzare.

Ne uităm printre ele, dar nimic nu ne atrage atenția.  Printre răsfoirea cărților îi adresăm câteva întrebări.

  • Ce vrei să te faci în vrei să fii mare?
  • Antreprenor! (răspunde mândru) Vreau să îmi deschid afacerea mea.

Zâmbim toți trei și ne uităm unii la alții. Cumva toți trei am trecut prin etapa asta, iar cuvintele lui ne făceau să fim mândri de această mică generație. L-am întrebat cu ce se ocupă părinții lui – mama e contabilă și tata e jurist ne spune mândru, repede, că doar era orientat către vânzare și nu prea avea timp de stat la povești.

  • Cu cât dai cartea? Îl întrebăm.
  • Cu 35 de lei!
  • E prea mult! E o carte de la anticariat, asta o iau cu 10 – 15 lei de la magazine. (spune unul dintre noi)
  • Da! Dar, uite! Tu ești la cafeneaua asta. Ți-ai luat ceaiul acesta. Cât costa?
  • Nu știu, că nu l-am plătit încă. (Spune colegul nostru)
  • Păi îți spun eu, e cam 10 lei și cu mierea de albine e 2 lei – deci rezultă 12 lei. Tu știi cât îl costă pe proprietarul de aici să îți dea ție ceaiul ăsta? 2 – 3 lei, acesta e costul lui de producție. Așa e și cu cartea.

După lungi negocieri cu el, nu am ajuns să luăm o carte care să fie la un preț corect. Curios și dornic de a învăța ne-a întrebat dacă știm o propoziție prin care ar putea să vândă mai mult.

 Unul dintre colegii mei, fără să se gândească prea mult îi spune – Închide telefonul, deschide o carte. Nu i-a plăcut varianta, că mna, antreprenor înnăscut, așa că și-a reformulat-o.

  • În toate cafenelele este muzică, de ce să nu spunem să închidă muzica și să deschidă o carte.

Nimeni nu zice nimic. Așa că stă, se gândește câteva minute și mă întreabă.

  • Ce părere ai dacă fac o tombolă? O tombolă la care dacă cumperi cărți în valoare de 50 de lei intri în tombola mea.
  • Și ce câștigi? (întreb curioasă)
  • Păi locul 1 câștigi o carte și un semn de carte pe care ți-l fac pe loc, pe locul doi câștigi o carte și pe locul 3 un semn de carte.
  • Sună interesant!

A mai stat câteva minute cu noi la masă, după care a plecat cu promisiunea că data viitoare când ne mai vedem va avea cărți mai bune pe care să le cumpărăm și îi garantăm că dacă aduce produse mai bune pe stoc îi vom deveni clienți.

Băiețelul ăsta mi-a amintit de mine care prin clasa a 5 –a am deschis un Second Hand cu hainele mele și ale fratelui meu (pe care nu le mai purtam). Deschisesem un second hand plasat strategic, la poarta bunicilor mei.

Nu era ceva fancy – era doar o bancă mare și lungă de lemn pe care am cărat-o cu greu până la poartă și pe care am întins frumos toate hainele, proaspăt uscate și spălate la mână de bunica mea.

Zic că „standul” era plasat strategic, deoarece, casa bunicilor mei se afla în drumul spre biserică și practic toate femeile treceau prin fața casei noastre.

”E o afacere care ar putea genera mulți bani pentru înghețată” –  mă gândeam eu atunci. Dar, totuși ar fi avut nevoie de promovare, așa că l-am angajat pe verișorul meu mai mic – Andrei. I-am spus viziunea magazinului și i-am promis că îi dau și lui bani de înghețată, dacă merge prin sat și răspândește vestea că avem cele mai bune haine, la magazinul nostru second hand.

Totul a mers ca pe roate, am vândut destul de multe haine, iar bunica ne-a ajutat cu numărătoarea banilor, să dăm rest și ne-a supravegheat din urmă.

Aceea a fost prima mea afacere. Am dat banii pe promovare și pe contabilitate, rata de profit a fost undeva de 60%.

P.S – Eu cu fratele meu când eram mici

Așa cum e povestea mea și cum e și a băiețelului din cafenea, sunt multe cu mici antreprenori înnăscuți.

Oare e adevărat ceea ce zic studiile? Antreprenorii se nasc sau devin? Eu cred că se nasc cu un asemenea spirit antreprenorial, dar diferă mediul în care cresc sau poate atitudinea lor și acțiunile de zi cu zi. Dacă fructifică într-un fel această abilitate sau o lasă să moară și o îngroapă adânc în sufletul lor printre sutele de frustrări și lipsuri.

Voi ce părere aveți?

P.S. –  Dacă îl întâlnești prin Cluj pe acest băiețel și nu vrei să îi cumperi cărțile, o vorbă de încurajare și un sfat bun de vânzări sau marketing l-ar ajuta!
P.S.S. – dacă ai mai auzit asemenea povestioare cu copii antreprenori mi-ar face o mare plăcere să le aud / citesc!

Cu drag,
Adelena

One thought on “Micul antreprenor – Minutul de filosofie 21

  1. In loc de tricoul cu Spiderman mergea un tricou cu un mesaj spre lectura. “Cartile te fac neprost”, “Citesti, deci existi”, “Ai carte, ai parte” si lista este lunga. Iar daca i-a placut vreun slogan de-al vostru, nici nu mai trebuie sa-l spuna, il pune pe tricou 🙂 Spor!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *