fbpx
Site Loader

Am revenit cu drag în Piatra Neamț și în 2019.

Pentru mine, județul Neamț este județul în care am avut cele mai multe excursii cu clasa. Este județul în care mergeam cel mai des să vizităm atunci când eram mici. Grădina zoologică, cetatea Neamțului și de aici mănăstirile din zonă (Agapia și Neamț) plus cheile Bicazului și Lacul Roșu.

Astea erau excursiile în care mâncam mereu kurtos kolac și din care îmi cumpărăm tot felul de brățări și prostioare de la magazinele de la Cheile Bicazului.

Lacul Roșu
Cheile Bicazului

Anul trecut am revenit în Piatra Neamț pentru o zi la niscaiva prieteni.

Am ajuns la ei și am stat la povești cu George care venise din Târnăveni într-o mică vacanță până la Iași. Stând și povestind ni s-a făcut foame, așa că mi-am amintit că acum ceva timp am fost la Berăria Nenea Iancu, o berărie tare faină.

Zis și făcut, doar era vorba de bere. Am plecat pe jos să mai descoperim ceva din frumusețile orașului și să mai povestim. Ningea ușor și des. Fulgii de nea se așezaseră deja pe asfalt și formau un covor ce strălucea în lumina farurilor și a stâlpilor de pe stradă. Pe ici colo se mai vedeau câteva porțiuni fără zăpadă ca și cum, covorul de nea ar fi avut un model aparte. Orașul era liniștit, mașinile erau puține și toată lumea era în casă. Nu e de mirare, era ora 21:00.

Am povestit tot drumul, mergând spre locație, iar fulgi de nea nu mă ocoliseră nici pe mine. Își țeseau în parul meu o pânză albă.

Am ajuns la Berărie. De afară ne întâmpină o reclamă luminoasă mare pe care scrie: Berăria Nenea Iancu – berărie cu prințipuri. Râd la acestă reclamă luminoasă, mi-o amintesc de data trecută, când am fost.

Intrăm in Berărie și nici nu apucăm să ne scuturăm de fulgii de nea ce stăteaua comod pe haine și pe părul nostru, că ne întâmpină o domnișoară îmbrăcată în negru și cu parul prins la spate ce ne spune:

– Bună seara! Bine ați venit la berăria Nenea Iancu.

George, ardelean ciudat de rapid față de mine îi spune:

– Bună seara! Bine v-am găsit!

Domnișoara ne zâmbește și mă caută cu privirea să facă contact vizual și cu mine și să se asigure din priviri  că am auzit-o și că i-am văzut zâmbetul.

Îi zâmbesc înapoi, puțin uimită după care ne întreabă:

– Aveți rezervare?

Puțin dezamăgită, închipuidu-mi că de când nu am mai fost eu, probabil localul a devenit mai populat și că trebuie rezervare.

George îi răspunde puțin nedumerit că nu avem.

Domnișoara cu zâmbetul pe buze îi răspunde:

– Nu-i nimic! Sunteți doar două persoane?

– Da! (răspunde George hotărât)

– Bine! Vă rog să luați loc la această masă, lângă vatră! Dacă este ok și pentru dumneavoastră.

Noi fericiți că avem totuși un loc la masă ne așezăm repede. George duce hainele la garderobă și așteptăm cuminți meniurile. Nici nu am avut timp să zic ceva că domnișoara a și venit cu meniul. Un meniu cu mâncare și un meniu cu băuturi. Meniul pentru mâncare era o foaie, pe care se așează și farfuria. După mine, având în vedere că este o berărie mi se pare perfectă expunerea meniului pe o asemenea foaie.

Învârtim meniul cu mâncare și pe o parte și pe alta și încercăm să facem planul cum să gustăm și din pizza și din burger.

Meniu – Foto Facebook – https://www.facebook.com/berarianeneaiancupiatraneamt/

Să ne luăm fiecare o pizza și câte un burger, nu se poate că e prea mult. Cât ne gândim noi vine domnișoara și ne întreabă :

– Cum sunteți? V-ați hotărât?

George entuziasmat de meniu spune:

– Nu, nu ne-am hotărât! Sunt așa multe chestii interesante de încercat.

Ospătărița entuziasmată zâmbind mândră de meniu ne întreabă:

– Să vă aduc ceva de băut până vă hotărâți? Să nu fiți așa pe uscat?

Amuzată de felul cum a spus-o parcă așa sub formă de sfat și cu grijă, cer să bem o bere nefiltrată la halbă mare – Nenea Iancu pentru George și una mică pentru mine.

Berile apar pe masa noastră cât ai bate din palme. Zici că face magie deși țin să menționez că localul era relativ plin.

Foto Facebook – https://www.facebook.com/berarianeneaiancupiatraneamt

Luăm o gură de bere și ne minunăm împreună de gustul atât de bogat și totodată dulce al berii nefiltrate.

După o gură de bere, acum parcă totul pare mai clar. Convenim să cerem să ne facă jumătate de pizza cu carne și jumătate fără și să vină și un burger de pui cu cartofi prăjiți și mujdei.

Ospătărița repetă comanda și încearcă să ne propună o altfel de pizza:

– Ce ziceți dacă facem pizza pe fiecare bucată din ea să fie câte un alt ingredient și așa mâncați ce parte doriți din ea. Iar mujdeiul ce ziceți dacă îl amestecăm cu smântână ca să nu fie doar usturoi?

Recunosc că nu am fost foarte atentă la explicațiile ei, deși mereu când povestea căuta să facă contact vizual atât cu mine cât și cu George.

Am dat aprobator din cap iar George i-a răspuns la toate întrebările. După nici un minut revine să ne întrebe dacă totul este în regulă și dacă pizza rămâne așa cum am stabilit. Zâmbim, aprobăm amândoi. Ne punem să citim de pe perete ceva vorbe de duh, probabil din scrierile lui Caragiale, iar după câteva clipiri din ochi ca prin magie apare și mâncarea.

Foto Facebook – https://www.facebook.com/berarianeneaiancupiatraneamt

Liniștea s-a lăsat asupra mesei noastre. Mâncăm pe nerăsuflatete bunătățile, iar din când în când mai scăpa câte un sunet(geamăt) de poftă.

Cu sufletul plin și stomacul satisfăcut, mirosind amândoi a usturoi, cu un zâmbet imens pe față mai ciocnim odată berea și bem o gură. Când lăsăm paharele jos, apare ospătărița. Ne ia farfuriile și ne întreabă dacă totul este ok, dacă a fost bună mâncarea.

George, cel mai mare pofticios și gurmand pe care l-am văzut / cunoscut în toată viața mea exclamă:

– Da! A fost delicios! PFFFF! Să îi transmiteți complimente bucătarului, vă rog! Complimente!

Ospătărița și mai mândră de locul în care lucrează și de colegii ei, repetă bucuroasă:

– Da! Cu siguranță le transmit! Le transmit!

După plecarea ospătăriței, ne savurăm în continuare berea și descoperim berăria. Vorbim despre cât de bună a fost mâncarea și curioși răsfoim pagina de Facebook, în speranța de a afla povestea de brand a acestui loc. 

Ridic ochii din telefon și ospătărița mă întreabă dacă totul este în regulă. 

George curios o întreabă:
– Vă comportați așa cu noi pentru că v-ați dat seama că suntem turiști sau așa vă comportați cu toată lumea? 

Ușor neliniștită, ospătărița întreabă : – Cum așa? 

-Păi am văzut că ne-ați întâmpinat la intrare, ne-ați ajutat cu alegerea mâncării, v-ați asigurat de fiecare dată că suntem ok și ne-ați zâmbit mereu. 

Ospătărița relaxându-se puțin, dar cu o poziție ușor umilă, cu palmele lipite ca într-un (noroc) spune:

-Eu așa mă comport cu toată lumea! Mă gândesc cum mi-ar plăcea mie să fiu servită unde mă duc și atunci așa îmi servesc și eu clienții. Știți în viața asta ne întâlnim de două ori. Nu se știe data viitoare când o să ne întâlnim, într-un alt loc, altă situație și o să trebuiască să mă serviți voi pe mine. 
(A avut dreptate! Acum scriu eu despre ea.)

I-am apreciat răspunsul. Eram mai mult decât mulțumiți de răspunsul ei și ne gândeam cât de fain e să vii într-un oraș ca Piatra Neamț, care probabil nu ar fi prima ta opțiune în care ai vrea să îți petreci vacanța, poate nici a două și nici măcar a treia. Intri într-o berărie să mănânci, într-o seară friguroasă de iarnă și te întâmpină o asemenea persoană. 

Am mai zăbovit puțin să mai savurăm berea după care, am văzut că trece iar și zâmbește. Am cerut nota de plată, am rugat-o să ne cheme un taxi și să ne spună care este povestea de brand a localului, care este legătura dintre berea Nenea Iancu și local, dacă este același proprietar. 

Ne-a spus că proprietarul este italian și că berea asta este și la Iași și chiar și în Cluj și că, proprietarul a vrut să construiască un restaurant în care să se bea o bere bună, o bere cu prințipuri cum spune sloganul. Ne-a mai spus că, Ion Luca Caragiale a stat la Piatra Neamț și că a iubit foarte mult acest oraș.

Ca un marketer ce sunt, recunosc că am fost puțin dezamăgită de poveste. Eu deja mi-o înflorisem în cap până să o povestească ea. Taxiul a venit exact la ușă, exact așa cum a zis ea. Doar și-a făcut griji pentru noi, să nu stăm în frig. Ne-a așteptat la ușă, să ne ureze o seară frumoasă, La mulți ani și să mai trecem pe la ei. 

Nu știu cum o cheamă pe această ospătăriță și îmi pare tare, tare rău că nu am făcut cunoștință. 

(Update – acum suntem prietene pe Facebook – despre Alina Stela Popescu este vorba)

După această experiență am rămas cu un gând și mai bun despre Piatra Neamț, despre oamenii de acolo și despre această Berărie. Voi reveni la Berăria Nenea Iancu, ori de câte ori am ocazia. În primul rând pentru oamenii ce servesc acest local, mâncarea și pentru că nu sunt neapărat o băutoare de bere, pentru berea Nenea Iancu. 

Așa cum este povestea asta cu ospătărița de la această berărie, probabil sunt multe altele, asemănătoare. Dar, un brand adevărat se construiește și cu ajutorul oamenilor din el. Un asemenea customer service, o asemenea servire și o mâncare pe măsură, va face ca orice om ce le calcă pragul să mai revină.
Nu știu dacă, italianul a treinuit această ospătăriță de la berărie, dacă așa este cultura lor organizațională sau această fată este îndrăgostită cu adevărat de acest job pe care îl are.
Poate puțin din toate.

Jeff Bezos, CEO al Amazon.com spunea că – “Ne gândim la clienții noștri ca la niște invitați la petrecerea pe care am organizat-o. Este misiunea noastră de zi cu zi de a îmbunătăți fiecare aspect la experienței clientului”.

Nimic mai adevărat, exact așa m-am simțit și eu la această berărie. Parcă am fi fost invitați la această ospătăriță acasă și ea încerca să facă orice numai să ne simțim bine și să mai revenim.

În concluzie, orice afacere este formată din oameni și este destinată oamenilor. Dacă le insufli angajaților tăi viziunea și misiunea companiei, dacă te ții de inima afacerii tale și anume cultura organizațională, angajații tăi vor fi mina de aur.

Anul trecut scrisesem pe DAR Media un articol despre cultura organizațională și brand – CULTURA ORGANIZAȚIONALĂ ESTE BRANDUL TĂU?

Iar dacă ești antreprenor și duci lipsă de astfel de oameni, probabil îi cauți în locul greșit sau pui problema greșit.

Cum spune un vechi proverb chinezesc – “Un om care nu are zâmbetul pe față nu trebuie să deschidă prăvălia.”

Cu drag,
Adelena

Adelina Elena

2 Replies to “Orice afacere este formată din oameni – Minutul de filosofie 22”

  1. Dintre berile blonde “de la noi”, cel mai mult imi place Nenea Iancu. Am pus ghilimelele pentru ca e facuta in Germania, dupa cate stiu, dar dupa o reteta a lui Nenea Iancu Caragiale. Putina lume stie ca Nenea Iancu a fost si patron de berarie 🙂 Daca Nenea Inacu e bere cu printipuri, imi mai place si Bucur, bere de bulevard 🙂 Hai noroc!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *