Vacanță în Italia – Bardolino, Verona, Veneția

Prima dată când am ajuns în Italia am scris articolul M-am îndrăgostit – Italia, în care vă promiteam un nou articol despre ce am vizitat aici.

Pentru mulți, Italia e a doua casă, țara care i-a adoptat,  în care și-au adus familiile, în care trăiesc și în care muncesc- este fără doar și poate o țară superbă!

Aici am impresia că timpul se numără în cafelele pe care le savurezi, stând pe terasa unui restaurant cu vedere la lac. Viața are altă culoare și miros de cafea, paste, pizza și piadine.

IMG_20180313_102031

 

Continue reading “Vacanță în Italia – Bardolino, Verona, Veneția”

Nu mai țipa!

Cineva îmi spunea că atunci când doi oameni țipă unu la altul, inimile lor sunt departe una de cealaltă și nu mai sunt legate prin energia iubirii.

torus energy.gif

M-am tot gândit de ce oamenii țipă atunci când se ceartă.

De obicei, țipăm atunci când suntem nervoși, când ceva ne atinge egoul, ne dărâmă așteptările sau pentru că noi nu suntem în deplină armonie cu noi înșine.

Continue reading “Nu mai țipa!”

Ploaie de vară – Copilărie la bunici

Plouă și sunt singură acasă. Am avut norocul de a ajunge acasă înainte ca ploaia să înceapă.

Tunetele m-au atenționat încă de când eram în stație, iar un grup de tineri dezamăgiți spuneau: „Nu mai mergem azi la piscină, o să plouă. De ce trebuie să plouă tocmai astăzi?”

Când eram de vârsta lor mă bucuram de ploaia de vară. Am avut norocul de a petrece vacanțele de vară la bunicii mei, la țară.

Și îmi amintesc cu drag de bunicul meu când începea ploaia, ieșea pe prispa casei, se uita la cer și zicea: ”Ad-o Doamne, Ad-o!”, apoi își termina exclamația cu un semn al crucii făcut perfect.

Continue reading “Ploaie de vară – Copilărie la bunici”

Ce sunt eu în ochii lumii?

Ce sunt eu în ochii lumii?

Un ciob de sticlă, un chip de lut. O rază de soare ce încălzește obrazul celui drag sau vântul ce șoptește la ureche vorbe de suflet.

Sunt un stâlp puternic, în aparență, pe care ai crede că te poți sprijini când sufletul se umple de întuneric și care se dărâmă piatră cu piatră, reclădindu-se apoi din sărutările fiecărui cuplu de îndrăgostiți.

Sunt o floare de primăvară, un ghiocel. Un prevestitor al vremurilor bune.O floare firavă cu vise și planuri mari.

Sunt un om, un suflet, o fiică, soră, iubită, verișoară și cea mai bună prietenă. O călătoare cu suflet de copil ce se bucură de cele mai mărunte lucruri ale vieții.

Sunt o mică speranță, un zâmbet cu multe metale prețioase, sunt vocea acestui blog.

Continue reading “Ce sunt eu în ochii lumii?”

{guest posts}Știi ce putere au cuvintele?

Cum câteva grupuri simple de litere, puse parcă la întâmplare, pot să te facă să te afunzi în cel mai întunecat hău al minții tale sau să te pună în calea celei mai luminoase scântei a sufletului tău? Știi tu cum pot ele să te facă să râzi, să te facă să plângi, să te facă să nu-ți mai încapi în piele de bucurie sau să urli din toți rărunchii ființei tale? Sau să îți aducă aminte de oameni dragi, să te încurajeze să treci peste furtuni, să te îndrume spre mistere ce doar ție îți sunt date să le afli? Ai simțit puterea lor când a trebuit să te oprești din plâns sau când te țineai cu mâna de burtă de râs?
Continue reading “{guest posts}Știi ce putere au cuvintele?”

{guest posts}Acum ești bine, dar într-un alt fel

“Who were you before they broke your heart?” – i don’t remember…

Ai mințit de atâtea ori că ești bine și ai zâmbit de atâtea ori odată cu aceste cuvinte, încât ai ajuns să crezi și tu. Cine erai înainte? Cine îți poate aminti?

Ți s-a spus că ești puternică și că poți trece peste obstacole. Oare?! Mai poți să porți coroana învingătorului, dacă nu mai ești întreagă? Dacă n-ai reușit să te culegi toată? Într-o luptă pe viață și pe moarte contează să supraviețuiești, că apoi găsești tu un fel de a trăi. Dar cine te întreabă după ce tânjești și nu reușești să reconstruiești? Și dacă te întreabă, ce răspunzi?

Nu spun că ai luptat pe viață și pe moarte, dimpotrivă, dar principiul e același, nu? Pentru că mereu trebuie să o iei de la capăt și nu e întotdeauna ușor de făcut: iar zâmbește și înghite-ți vorbele, iar spune că ești bine, iar mușcă perna, să nu fii auzită…

Continue reading “{guest posts}Acum ești bine, dar într-un alt fel”

Dincolo de tehnologie… – MINUTUL DE FILOSOFIE 16

Nu am mai scris de mult minutul de filosofie. Probabil pentru că am încetat pentru ceva timp să mă mai uit așa de mult la oamenii de pe stradă. Atunci când ies să mă plimb, pun accent mai mult pe stările mele interioare și pe natura ce s-a trezit la viață.

Dar universul a zis să încetez cu acest comportament și să redevin atentă și la oameni, așa că, astăzi am ieșit să mă plimb prin piață în căutarea salatei perfecte, proaspătă și suculentă, pentru stomăcelul meu.

Până să ajung la piața de legume, trec prin cea cu flori, pentru că de, am nevoie să îmi clătesc și eu ochii cu ceva culori puternice și frumoase, să îmi dea o stare pozitivă.

Mă plimb printre sutele de flori, una mai colorată decât alta și mă decid să cumpăr câteva petunii care să îmi fie companioane în demersul articolelor mele.

Continue reading “Dincolo de tehnologie… – MINUTUL DE FILOSOFIE 16”

Sexologie orientală – Yoga și taoismul senzualității sacre

Tu ești senzuală, feminină? Ce știi despre erotismul tău?

Acum câteva zile o prietenă îmi zicea: ” Sunt invidioasă pe tine că ți-ai revenit atât de ușor și rapid după fosta relație de 6 ani și că, după ce te-ai despărțit de el parcă ai înflorit. Ești mai frumoasă, mai feminină, mai senzuală. Te miști altfel, gândești și vorbești diferit. Ești mult mai deschisă. Aș vrea și eu să îmi revin așa ușor. Cum ai făcut?”

Deși au trecut doi ani de când am ieșit din fosta relație, mi-am revenit încă de atunci. Am stat cu mine cât am putut de mult, mi-am accesat ceea ce uitasem de mult, feminitatea mea, mi-am accesat eul, interiorul și tot ce însemn eu în esență.

Continue reading “Sexologie orientală – Yoga și taoismul senzualității sacre”

România neîmblânzită!

“În inima Europei există o viață naturală fabuloasă.
Ținuturi ale frumuseții și sălbăticiei unde destinele sunt dictate de anotimpuri.”

Așa începe probabil cel mai frumos film pe care l-am văzut cu și despre neîmblânzita Românie.

Dacă ai citit descrierea mea de pe blog sau de pe pagina de facebook, probabil ai aflat că iubesc animalele și sunt o româncă cu drag de România.

Da! Iubesc România! Acum un an am fost nevoită să renunț la un proiect foarte drag, care presupunea călătoritul timp de aproape 3 ani de zile prin România, înființat împreună cu alți 13 tineri, cu scopul de a promova tot ce are ea mai frumos de oferit. De a descoperi micile pâraie pline de înțelepciune, de a asculta vântul ce adie povești de demult spuse și de a poposi în inima fiecărui român ce avea să ne întâlnească.

Continue reading “România neîmblânzită!”

Ce înseamnă ”mi-e dor de tine”?

O fi dorul un sentiment egoist?

Ai simțit și tu probabil, de nenumărate ori sentimentul acesta. Un sentiment pe cât de ciudat, pe atât de trist/ dureros.

Mama îmi povestea când eram mai mică, că atunci când ne naștem, ne naștem cu un gol în noi, în suflet, cu o lipsă, o lipsă pe care simțim mereu nevoia să o umplem cu acel cineva.

Cu ea sau cu el, cei ce ne fac sufletul să sară în sus de bucurie. Desigur, acesta e un concept limitativ și mulți veți spune că nu ai nevoie de cineva să te simți complet și că poți la fel de bine să te iubești și singur.

Continue reading “Ce înseamnă ”mi-e dor de tine”?”